Cand tu spuneai ca doare,
eu radeam ,
nebun …
si nu credeam
ca te intorci din drum…
Cand tu spuneai ca doare ,
eu am ras ,
nebunul care irosea un vis,
si care ,
ca sa uite cine esti
se apuca sa scrie iar povesti…
sa uite zilele in care ,
trist…
simtea ca este irosit
si prins,
in vraja trista
fara continut,
pe care
o dorea atat de mult,
sa iasa la lumina…
si sa fie …
romantica ,
o alta poezie…
Cand tu spuneai ca doare ,
eu radeam…
Ca tu glumeai
pe seama nebuniei mele
pentru tine,
o stiam…
de unde oare ai fi vrut
sa stiu ce simti…
ca tu ai spus
asa …tarziu..
Si eu credeam ,
ca nebunia mea
a tras cortina peste vraja ta
Si cand mi-ai spus ca sunt nebun ,
am ras…
Caci ma gandeam ,
ca eu stiam ce crezi,
si am crezut …
ca nu vrei sa ma vezi..
…..
Si rasul meu
se transforma in plans
caci ,tot ce constient,
am vrut ca sa daram …
si focul ce am vrut atat,
ca sa-l sting
ca un nebun…
ai reusit din nou
ca sa-l aprinzi…
…………………..
Si am venit…
ca sa te vad…
m-ai ravasit atat ,
ca nu pot sa-nteleg,
ce se intampla ,
ce este ,ce va fi,
Si-n ochii tai…
cand se-ntampla sa pot privi
Eu am vazut …
ce am stiut de mult…
Ca printre pauze
nu stiu sa ascult…
Si palma ta,
in mana mea
mi-a spus ,
ca lucrurile nu-s
intotdeauna spuse
la vedere…
sa asteptam
ca sa putem a sti,
ce cere…
………………………..
Si vom trai
imbratsati in vis,
Si vom purta in noi,
mereu inchis…
Parfumul sufletului meu ,
si-al tau ,
ca un blestem…
Ne-om risipi in viata
ca un vant,
Si ne vom mai vorbi,
tacut,
In gand…
Blestemul meu esti tu
Al tau sunt eu
Vechi sentimente prafuite
de muzeu
O carte ce se va inchide
Intr-un sfarsit tacut
Ca nu ai vrut,
Ca sa fugim…
…demult…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu