...DANS DE CEARA...

Raman infrigurat...
de gandurile ce ma petrec ,
de gandul care arde ...
mocnit sau cu flacari
desprinse
din sufletele
nestiute pana acum...

Ritmul inimii bate in alta cadenta...
intrebandu-ma de-i bolnava ,
sau are un alt motiv...
si caut sa imi spun
ca totul este firesc ...
si de vina
sunt doar impresiile ...


Timpul se scurge nemilos...
facand gandurile
sa devina
permanente ale zbuciumului ,
si ale clipelor ce trebuiau sa fie...
un tu ,un noi...

Trecutul deja s-a definit...
devenind amintire
al timpului ,
de cand soarele imbratiseaza
acelasi chip
intalnit in graba...

Ma scurg incet...
picurandu-ma ceara ,intr-un vas
neinceput inca ,
ce strange
stropii sufletului meu
topit...
de amintire...

Am sa ti daruiesc vasul...
sa -ti faca
din ceara stransa...
lumanari de noapte...
............
sa luminez chipul tau ...
si sa-l sarut pal
precum limbile de foc
dansand haotic...

...i se spune dor...
...si arde...