Aproape linişte, Nicu Alifantis

Norii-s de-argint şi zboară departe
Ceru-i înalt, tăiat în cleştar
Noaptea-i o perdea
Şi fereastra mea
Doar umbre, care-ncet dispar

Când nu eşti aici mi-e camera goală
E timpul leneş, mult prea lung
Deloc nu mi-e somn, şi-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung

Se înseninează cerul, departe
Ceaţa dispare ruptă în fâşii
Străzile-s pustii
Dacă tu, tu nu vii
Degeaba-ncepe, începe-o nouă zi

Nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
Singur să te-aştept
Nu te răzgîndi, nu mă ocoli,
Nu mai fugi

Şi-i linişte iar, aproape de mine
Prea triste visele-mi sînt
De ce nu eşti aici, să-mi poţi vorbi, să-ţi pot vorbi
S-apropii cerul de pămînt

Şi-i linişte iar, aproape de mine
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig în gând
E inima mea ca un ceas bătând