Cat de frumoasa esti cand taci si cand vorbesti...!
Cat de frumoasa esti...!
Cum tremurau in glas emotiile toate ,
cum tremura in aer dorinte ne'ncercate...
cum se auzeau soptind tacute amagiri ,
doriuntele nestinse in verde din paduri...
Pe timbru unei voci ce imi lipsea demult ,
pe care mi-am jurat sa nu o mai ascult
imi ard neostoite
ispite si'ncercari ,
sa nu-mi mai caut motiv
sa umblu-n departari...
Si cat esti de frumoasa
si cum te nasti din voce
si cum cobori in noapte
din stele ,atata pace..
Si cum aduci in flacari
neostoite ,dor...
Mi-era acelasi haos ,
ce ma'ndemna ,de dor ,
sa plec la drum in zbor...
Era si drag , era si dor si lipsa ,
era dorinta 'ncinsa de-a sti ca neatinsa
inca mai arzi destine ,
inca aprinzi dorinti,
inca mai vreau sa fim de-acum prea 'ne'cuminti...
Dor....
dor....
dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu